top of page
Image by Eric TERRADE
download.jpg

  Leonardo da Vinci a fost un pictor, desenator, sculptor, arhitect si inginer italian de geniu, intruchipand poate mai mult ca oricine idealurile umaniste ale Renasterii. Cina cea de Taina (1495-1498) si Mona Lisa (cca 1503-1506) sunt printre cele mai cunoscute si totodata impozante picturi ale Renasterii. Caietele sale ne dezvaluie spiritul stiintific, iscoditor, si ingeniozitatea lui mecanica, situandu-l cu mult inaintea timpului sau.

Faima neasemuita de care s-a bucurat in timpul vietii, trecuta prin filtrul criticii de arta, a ramas neatinsa pana azi si se datoreaza, in mare masura, neobositei dorinte de cunoastere care i-a indrumat gandirea si felul de-a fi. Un artist innascut, considera ca ochii sunt principalul fagas catre cunoastere. Dintre toate simturile omului, Leonardo pretuia cel mai mult vederea, intrucat numai ea transmitea realitatile experientei imediate cu precizie si fara greseala. Prin urmare, fiecare fenomen perceput devenea obiectul cunoasterii, iar saper vedere (in italiana, sa stii sa vezi) a fost marea tema a studiilor sale. Si-a folosit puterea creatoare in toate domeniile ce foloseau reprezentarea grafica: pictura, sculptura, arhitectura si inginerie. Insa nu s-a oprit aici. Ajutat de inteligenta sa sclipitoare, de puterea neobisnuita de observatie si de maiestria de desenator, a realizat studii asupra naturii, fapt ce i-a permis sa exceleze in arta si stiinta deopotriva.

  La momentul nasterii sale, parintii lui Leonardo nu erau casatoriti. Tatal, Ser Piero, era un notar si mosier florentin, iar mama, Caterina, o taranca tanara, care s-a maritat dupa scurta vreme cu un mestesugar. Leonardo si-a petrecut copilaria pe mosia tatalui, ca fiu legitim si primind educatia de baza obisnuita vremurilor: citit, scris si aritmetica. N-a invatat temeinic latina, temelia invatamantului traditional, decat mult mai tarziu, si atunci pe cont propriu. De asemenea, n-a patruns in miezul matematicilor superioare (geometrie si aritmetica avansata) decat pe la treizeci de ani, cand a inceput sa le studieze cu sarguinta si perspicacitate.

Inca de timpuriu si-a demonstrat inclinatiile artistice. La 15 ani, tatal sau, om de vaza in oras, l-a pus sub ucenicia lui Andrea del Verrocchio. In atelierul renumitului artist, Leonardo primeste o instruire bogata, invatand pictura, sculptura, dar si artele mecanice. Lucreaza totodata si in atelierul vecin, al artistului Antonio Pollaiuolo. In 1472 e primit in breasla pictorilor din Florenta, insa prefera sa ramana in atelierul maestrului sau pentru inca cinci ani, dupa care lucreaza ca artist independent in Florenta pana in 1481. Din aceasta perioada ne-au ramas nenumarate schite in creion si penita, printre care si multe desene tehnice, spre exemplu pompe, arme de razboi sau dispozitive mecanice, care fac dovada cunostintelor si preocuparilor sale pentru chestiuni tehnice chiar din zorii carierei.

  Leonardo picteaza foarte putin in Franta, preferand sa-si randuiasca si sa-si redacteze studiile stiintifice, tratatele de pictura, precum si cateva pagini din tratatul de anatomie. In asa-numitele Viziuni despre sfarsitul lumii sau Potopul, descrie cu risipa de imaginatie fortele primordiale ce domina natura, lasand totodata sa se intrevada pesimismul sau.

Moare la Cloux si este inhumat in biserica-palat Sfantul Florentin. Biserica e pustiita in timpul Revolutiei Franceze si e distrusa pana la temelii la inceputul secolului XIX. Astazi nu se mai cunoaste locul mormantului. Melzi mosteneste intreaga avere artistica si stiintifica a lui Leonardo

bottom of page